(Text trimis de Lotusul)
În fond, sunt doar eu. Eu, crucea mea şi drumul meu.
şi ştiu că, oricât de mult m-ar iubi cineva de pe margine, oricât de mult l-ar durea împovărarea mea, nu are cum să-mi ducă crucea, alegerile şi destinul.
Sunt doar eu, aplecată uneori de spate, alteori îndreptându-mi umerii.
Sunt doar eu, uneori căzută în praf, cu buzele arse de sete, iar alteori, încercând a mă ridica, cu acel efort resimţit a fi supraomenesc.
Sunt doar eu, privind uneori peste umar şi poate înapoi, mergând însă înainte, doar înainte.
Pe marginea drumului sunt mai mulţi.
Pe cei ce-i iubesc şi mă iubesc, îi simt; îi văd uneori, având privirea împăienjenită de oboseală, alteori cu acel zâmbet al iubirii nesfârşite, în care ştim şi eu, şi ei, că ceea ce ne leagă este indestructibil; lacrimile lor îmi spală picioarele, mâna lor îmi mângâie fruntea şi-mi alungă norii, braţele lor mă cuprind duios şi apoi mă ridică când mă prabuşesc; ştim, şi eu, şi ei, că sufletele noastre se ating, se contopesc în îmbrăţişare şi astfel singurătatea, fără a-şi pierde statutul, pare mai puţin singurătate.
Cei ce ma detestă, din motive ştiute ori neaflate, se îngrămădesc să dea cu pietre – vorbe grele, probabil într-o încercare de a-ţi nega bârna din ochii lor, uitând probabil că şi eu, şi ei, suntem la fel de singuri.
şi-n fine, indiferenţii – poate orbi, nepăsători, cinici, poate nicicum sau poate doar într-un fel de ei ştiut.
În fond, sunt eu, doar eu, purtându-mi crucea şi alegerile, şi destinul. Sunt eu, privind înainte şi apoi în mine, în acel exerciţiu al solitudinii introspective, al singurătaţii în care teluricul se împleteşte cu misticul, cu regăsirea şi împlinirea prin mine insămi şi abia apoi prin celălalt.
Sunt eu, cu durerea, singurătatea, drumul şi seninul meu.
Alte scrieri ale Lotusului puteţi găsi aici.
Esti tu Lotus drag si te imbratisez cu zambete!
Felicitări Lotusulle! Primul oaspete – gazdă de pe BONCAFE!
…
Nu eşti singura eu, fiindcă şi eu “În fond, sunt doar eu.”, şi ca noi, mai tot Omul…
Însă eu mai am de completat ceva – cu permisiunea ta: acolo sus, Cineva ne iubeşte!
Pe curând, chiar şi după săptămână care-ţi este dedicată … să ai lumină, să te deschizi în fiecare dimineaţă!
Andres draga, da eu sunt 🙂
Si eu te imbratisez 🙂
Leo, tare multumesc.
Stiu ca Cineva acolo Sus ma iubeste. Si cand mai uit, tot Cineva, imi reaminteste bland ca El este, ca n-a plecat nicaieri.
Sa avem lumina Leo si pe curand.
🙂
Lotusule, stiu ca-i vei bucura si pe cei care te vor vizita aici asa cum ii bucuri pe fanii blogului tau. Bine ai venit! 🙂
Alina, bine te-am regasit 🙂
Imi place sa-mi imaginez, ca fanii mei sunt de fapt oameni, care intr-un fel subtil/ delicat, ma iubesc 🙂
Am lasat commenturile la liber, ca sa-i fie mai usor Lotusului sa se intretina cu oaspetii ei si sa nu depinda de mine.
Mizez pe calitatea vizitatorilor Boncafe, dar sunt vigilenta! 🙂
Alina, eu oricum nu raspund la provocari negative. Sunt un exemplu de rezistenta la factori perturbatori, asa ca :).
( Tin piua si atunci nu se prinde nimic rau de mine )
Buna, Lotus!
Mi s-a cam strans inima de teama ca si de data asta vei spune “nu”, dar mare vrajitoare trebuie sa mai fie Alina, ca te-a convins… 🙂
Alina, mi-ai salvat si seara si ziua intreaga, asa, retroactiv! 🙂
Marilena, am scris pe blogul motivul pentru care am spus ” da “. Si dupa o saptamana, ghici unde o sa ma gasesti ? Intr-un adanc de apa 🙂
Lotus,suflet frumos si bun,te imbratisez si eu cu drag.
Marilena, ma crezi ca n-a trebuit s-o conving? 🙂
Dar tare m-as bucura sa te conving pe tine, chiar si fara link la sfarsit, ca deh…
Elena si eu te imbratisez cu drag 🙂
Alina, normal ca n-a trebuit sa ma convingi. Ai avut motiv. Motiv suficient ptr mine 🙂
Lotusica, atata timp cat oferi petale de lotus, vei ramane oaspetele mult dorit de toti.
Alina, Lotusica va felicit si va admir!
Anca ( Ingeras ) multumesc frumos 🙂
Pentru ca eu sunt un Lotus somnoros, va zic asa, cu glas bland si cu zambet in suflet, sa aveti cu totii noapte buna 🙂
Alina, ati gandit foarte bine lucrurile asa, eu am suficienta vizibilitate, merita si altii sa fie vazuti, cititi, cunoscuti. Nu “tot aia si tot aia”… 🙂
Dar eu am o satisfactie pe care nici macar nu incerc sa mi-o ascund, ca ma citesti, in ciuda link-ului ala, care, deh… 🙂
Lotus, noapte buna!
Da Marilena, merita sa fie si altii vazuti, dar dupa ce-i vedem, imi trimiti si tu un text micut si dragut, da? 🙂
Noapte buna! Las usa deschisa la blog, sper sa nu se umple de Spamuri, daca da, nu va speriati, ca le matrasesc eu dimineata! 🙂 Pa!
Promit!
La mine e soare, buna dimineata tuturor 🙂
Buna dimineata, draga oaspete!!!
Bun venit in cafeneaua noastra unde, sper, te vei smiti ca acasa!
Mi-e tare greu sa cred ca esti singura, draga Lotus…..
Si uite ce norocoasa….. la mine ploua cu galeata:)
Lotusull, cind eram adolescenta ma jucam cu ideea de cit de minunat ar fi daca ceea ce gindim ne-ar apare pe frunte, ca pe un ecran de televizor.
Tu esti ca un raspuns la gindul meu de adolescenta, iti lasi Sufletul sa scrie.
Voi prelua ideea ta, ca intotdeauna sunt oameni care ne doresc binele. Cred ca este important ca noi sa fim deschisi sa primim gindurile bune si informatiile trimise de oameni buni. Sunt convinsa ca intotdeauna exista macar un om care ne vrea binele. Ne vor fi de mare ajutor, chiar si atunci cind gindim ca suntem singuri si parasiti.
Eu stiu cit de preocupata sunt atunci cind prieteni, sau cunostinte, au probleme, cu cita dragoste ma gindesc la ei si cit de mult caut sa-i ajut. De multe ori reusesc sa gasesc exact informatiile de care au nevoie. Si eu primesc la rindul meu de la oameni cu suflet.
Alina, foarte frumos proiect. 🙂
Luminita, bine te-am gasit. Da, chiar ma simt ca acasa 🙂
E vorba de un anume fel de singuratate, din aceea senina 🙂
Odille draga, eu cand eram copil imi doream sa am o oglinda ( cred ca citisem o poveste despre asa ceva ) cu ajutorul careia sa pot citi gandurile si emotiile cele mai adanci ale celor din jurul meu 🙂
Si da, e important sa fim deschisi, sa primim cu recunostiinta tot ceea ce ni se ofera neconditionat.
Si iarasi da, in esenta e vorba de iubire. Sa te gandesti cu iubire la cei din jur si sa fi acolo cand ei au nevoie.
🙂
Lotus si Alina,
Iau aminte de energia, optimismul si increderea cu care calatoriti prin viata.
Apreciez ca stiti sa descoperiti partea buna a oricarui obstacol.
Lotus drag , sa stii ca crucea asta pe care eu am incercat sa o scurtez m-a ajutatsa trec de prapastie. Si abia atunci am inteles toate de ce urile care s-au succedat in mintea si inima mea.
Fiecare relatie de orice natura ar fi ea e o experienta cu care te poti imbogati.
Inveti cum sa fii , dar mai ales sa nu fii.
Cit despre singuratate , eu stiu ca il am peDumnezeu cu mine in fiecare secunda. Cind am dobindit aceasta convingere , minunile nu au intirziat sa apara.
Si am ales sa am incredere in oameni . Si daca vreodata voi fi dezamagita, voi merge inainte. Si voi continua la fel , mereu si mereu…
Sa ai o zi senina si frumoasa ca sufletul tau !
Binev-am gasit!
Lotusull, stiu ca esti o floare. Iti ofer si eu nu o floare ci un arbust: un liliac alb in parcul botanic. E tot al tau! 🙂
Alma draga, multumesc ca esti si aici. Eu sigur descopar partea buna si de ar fi sa ma uit cu lupa 🙂
Nina draga, dezamagirile apar doar atunci cand asteptam ceva. Cand il primim pe celalalt asa cum este si nu ne imaginam un fel de a fi al acestuia, nu e risc de dezamagire.
Alegerile tale sunt intelepte.
Ma intrebam acum, sa vezi ce gand, daca Dumnezeu s-a simtit vreodata singur.
Ai grija de sufletelul tau frumos 🙂
Moi draga, m-ai induioasat acum. Va trebui neaparat sa mergem in Parcul Botanic sa-mi arati liliacul alb. Multumesc 🙂
Sarut mainile, Lotusull.
Felicitari pentru implinirea scrierii si….pentru gindurile primite.
Ai vorbit de tine, insa putin. Nu vreau sa adaug nimic la ce ai scris. Vreau doar sa spun ca, tu, stergi si lacrimi, alini si dureri. Cu puterea ta nu lasi amarul sa stapineasca, nu lasi singuratatea virstelor si a vremurilor sa domneasca in suflete pribege, singure. Desigur ca tu nu poti spune acestea, eu insa le pot rosti. Nu sunt singurul care simte binele tau, sunt doar unul din cei care – iar la ceas tirziu – n-au lasat ziua sa treaca, fara sa nu impartasesca timid caldura altor fapte ale tale. Numai bine.
Valin, multumesc ca n-ai lasat ziua sa treaca fara a impartasi ceea ce simti.
Cred mult in faptul ca ceea ce simtim trebuie spus atunci si nu amanat pe alta data cand cine stie ce si cum va fi.
Am vorbit despre esenta mea, nu stiu daca asta e mult sau putin, insa am vorbit.
Sa ai o zi buna Valin.
Lotusull,
“Ma intrebam acum, sa vezi ce gand, daca Dumnezeu s-a simtit vreodata singur”
Cred ca Dumnezeu se simte singur atunci cind se uita la oamenii rai, insa cind vede oameni -ingeri ca tine, ii revin zimbetul, mindria si increderea in oameni.
O zi frumoasa tuturor!
Odille, multumesc de raspuns. In momentul in care ti-am citit randurile, mi-a aparut in fata ochilor scena crucificarii, iar sentimentul singuratatii Lui vazand ceea ce fac oamenii, a fost coplesitor.
Dar cum cred in natura duala a fiintei umane, imi spun ca raul nu poate fi invins decat de binele din noi. Si iar ajungem la alegeri, iar noi suntem singuri in masura sa decidem carei parti din noi ii dam intaietate.
Multumesc pentru vorbele bune.
Zi blanda tie si tuturor 🙂
Raspuns pentru Marilena, apropo de faptul ca se mira ca o citesc. 🙂
Marilena, hai sa-ti spun o poveste. A fost odata, pe un site despre o anume cafea, o fata pe care o chema…sa zicem Sonia. Ea se numea de fapt altfel, dar asa comenta acolo, ca sa nu iasa in evidenta. Si Soniei ii placea tare mult de o alta fata, care comenta pe acel site si-si zicea “uncommited”, desiera chiar foarte implicata si scria al naibii de frumos.
Si intr-o zi, Stapana blogului cu pricina i-a trimis un mail Soniei s-o roage sa-i recomande niste fete talentate, pentru o platforma de bloguri pe care urma s-o infiinteze pe un alt teritoriu online, unde lumea dansa, se iubea, sau ceva de genu asta.
Si Sonia i-a zis: mie imi place uncommited, eu ei i-as face blog. Iar sfarsitul povestii il stie deja multa lume….
Asta e povestea Soniei, o fata de treaba, dar nu foarte modesta, dupa cum se vede… 🙂
Si inca ceva: In nr. de pe piata al revistei Femeia apare o alta poveste, un Jurnal de a doua zi, semnat Sonia! Chiar nu scapi nicaieri de fata asta! 🙂 🙂
erata: platforma de bloguri pe care urma s-o largeasca, nu s-o infiinteze.
M-am zapacit. 🙂
Alina, mesajul tau mi-a facut ziua mai frumoasa, mi-a intarit credinta ca sunt oameni buni care vor sa ajute si ma ajuta sa cred in continuare ca basmele si realitatea au mult in comun.
🙂
Alma, Lotusul e responsabil cu partea buna a obstacolelor, eu inca nu ma pricep foarte bine… 🙂
Odille, daca ziua ta e mai frumoasa, si a mea e! Multumesc! 🙂
Alina, am banuit eu ceva, dar nu era nimic sigur. Acuma stau si cuget. La ce ? La povestea Soniei si a lui Uncommitted.
🙂
…
Partea buna a obstacolelor ? Pai ce e facut de mana de om, tot mana/ inima/ minte de om si desface 🙂
Cu doi de”t”, Lotusule, asa e, acu vazui cum am scris eu! 🙂
Na Alina, cu un ” t” sau cu doi, eu zic ca fiecare va pricepe pe masura inimii lui 🙂
( Iti zic un secret, sa nu mai spui la nimeni : Uncomitted, m-a fascinat de la primul ei comentariu si m-a facut tare curioasa ce si cine e dincolo de cuvinte )
🙂
Alina, povestea imi suna a Ionel Teodoreanu: o Sonia si o Uncommitted, vs Olguta si Monica.
Monica cea cuminte si careia nu-i place, intr-adevar, sa iasa in evidenta, exact ca si lui Uncommitted. Numai ca, face ea Olguta/ Sonia ce face si o scoate pe Uncommitted/ Monica din anonimat.
Vezi, acum, de ce se temea asa de tare Uncommitted de lumea asta virtuala, care nu stii niciodata ce ascunde? M.G. a fost mai curajoasa, a acceptat invitatia la un dans caruia nu-i cunoaste nici acum pasii, il danseaza dupa ureche.
Si pentru ca M.G e un rac autentic, inca nu s-a hotarat ce-ar trebui sa simta vis a vis de invitatia care a venit cu mult inaintea concursului de bloguri….
Nu era mirare ca ma citesti, ci o mare satisfactie, asa am spus! 🙂
Lotus, Uncommitted isi urca si ea, Golgota ei. Cand a intalnit-o pe Lotus si “singurătatea, fără a-şi fi pierdut statutul, a parut mai puţin singurătate”…
Alina era pe-atunci “pe marginea drumului”, dar i-am simtit privirea si de aceea sunt acum, aici…
Marilena, te rog mult sa-ti lasi link-ul pe nume… meriti sa fii citita de toti care intra aici, eu am spus “fara link” in cadrul textelor din acest proiect, iar asta e valabil pt toate site-urile de femei, pentru ca vrem sa facem reclama oamenilor, nu firmelor! 🙂
Dar la comentarii fiecare poate sa-si puna ce link vrea. Si e pacat sa nu-si puna…
Iti multumesc ca esti (si) aici.
Lotus, am venit sa te salut cu drag! Eu tot abatuta sunt! Sunt un copil razgaiat care nu accepta realitatea jocului, strange jucariile si pleaca. Ma tratez cu carti, multe carti frumoase si filme pe care ma uimeste ca nu le-am vazut inca. Asta seara am vazut “The Hours” si aproape ca mi-am tinut tot timpul respiratia. Am ramas fara cuvinte. Trei femei cu care as vrea sa petrec, cu oricare dintre ele, macar o jumatate de ora, vazute alaturi, intr-un film superb. Nu pot sa cer mai mult de la o seara de vineri. Ba as putea, da stiu ca n-are rost! N-am sa incep sa te contrazic. Eu una nu cred in singuratate, nici cand o traiesc. Poate doar intr-o oboseala spirituala. Ai spus chiar tu, asa frumos! Cata vreme cineva se afla pe margine…Le salut si pe Marilena si pe Alina. Mi-e drag de voi pe oriunde va gasesc. Mi-e ciuda ca timpul nu ma lasa sa-mi fac de cap, dar mai trisez si gasesc eu cand sa va citesc, sa nu va pierd urma.
ulicica, nu stiu pe unde umbla Lotusul asta golan, dar te salut eu, cu bucurie! Bine ai venit! 🙂
Nu e golan, cred ca e cu copilasii ei…
Marilena, glumeam si eu asa, a tachinare, de drag! Ai mai vazut tu lotus golan? 🙂
Eu cred ca s-a culcat, e tarziu pentru lotusi! 🙂
Marilena, eu stiu despre golgota singuratatii lui Uncomitted. Am stiut din prima clipa. Si pe a mea, o urc mai departe, asa cu seninatate.
Uli, multumesc ca esti 🙂
Nu trebuie nici sa ma aprobi, nici sa ma contrazici. Trebuie doar sa fi asa cum simti tu 🙂
Alina, Marilena – Lotusul dormea somn frumos pe la ora la care voi vorbeati asa in soapta ca sa n-o treziti 🙂
Si acuma, se pregateste sa plece voioasa la copii 🙂
lotusull, te citisem aseară, de fapt chiar în toiul nopţii şi mi-am zis că nu se face să te comentez când dormi. te ştiu de ceva vreme şi ştiu că scrii fain. sunt “eu cu durerea, singurătatea, drumul şi seninul meu.” este… copleşitor. te iubesc cuvintele.
Psipsina…m-ai lasat fara cuvinte. Multumesc.
Multumesc mult.
Si dincolo de cuvinte, dincolo de aparente este esenta.
Asa simt eu ca este.
Si asa merg in drumul meu, tot inainte.
🙂
Felicitari din toata inima pentru ce realizezi .Si pentru cum ma faci sa ma simt…(si nu sunt singura).Ai multe de spus si le spui bine.Imi atingi fiecare coltisor de inima,punand pe foaie imaginara suflet.
Sara draga,multumesc frumos 🙂
Tu esti un om tare bun.
servus Lotusull….yyeeeesssss……ce surpriza faina…..ce frumos scrii…
de fapt stiam, am fost in vizita si pe blogul tau….
asa este, fiecare cu crucea lui….desi mi se rupe sufletul cind vad un om trist, apasat de probleme, nu pot sa-i port crucea…
asta imi suna si mie….
te pupa gabidana
Dana, eu iti multumesc frumos 🙂
Da, oricat de mult am iubi pe cineva, nu-i putem purta crucea. E daca vrei o chestiune personala…fiecare cu crucea noastra, cu singuratatea noastra.
Si eu te pup