Text trimis de Daniela Hirnea
Expresia din titlu e
un cliseu pe care il auzi la tot pasul. Eu niciodata n-o sa-mi fac cont pe facebook, mi-am zis. Sa vad, intr-adevar nu exist? Avem deseori idei preconcepute despre un lucru. Ideea mea preconceputa despre facebook era ca doar „pitipoancele” au cont aici si ca un e loc unde lumea socializeaza doar pentru a ”agata”. Imi pun cenusa in cap si retrag tot ce am spus mai devreme. Cum niciodata sa nu spui niciodata, de azi de la ora 14 exist in aceasta comunitate.
Pitipoanca cred ca nu-s… desi aici lucrurile sunt discutabile. Un test amuzant pe care l-am facut cu ceva timp in urma ma clasa la limita (dar despre test o sa va vorbesc alta data). Iar de agatat iar nu poate fi vorba, pentru ca sunt foarte fericita si implinita in relatia in care sunt.
Mi-am creat contul pentru ca se pregateste intalnirea de 15 ani de la terminarea liceului. Si am aflat cu aceasta ocazie ca pe facebook exista un grup al promotiei noastre si evident o mare parte din colegi au cont pe facebook. Si pentru ca sa fie mai usoara comunicarea, iata-ma si eu. Si pana la urma constat ca nici nu e un lucru asa de rau. Colegi de liceu, de facultate sau alti cunoscuti au fost mult mai activi decat mine. Si toti sunt oameni seriosi (unii mai mult, altii mai putin… dar cine sunt eu sa-i judec). Si am gasit oameni dragi si oameni pe care ii admiram de multa vreme.
O retea intreaga, in care poti vedea ca ai prieteni comuni cu X sau cu Y. Primul impact a fost pozitiv. In prima mea zi pe facebook am vorbit deja cu un coleg de liceu, pe care nu-l mai vazusem de la intalnirea de 10 ani, si cu care n-am comunicat niciodata prea mult. Si totusi asa, in mediul asta virtual toti sunt prietenosi si comunicativi. Daca m-as fi intalnit pe strada cu el, poate ca mai mult de buna ziua si ce mai faci nu s-ar fi legat. N-am fost niciodata prea extrovertita si nici prea sociabila. Dar asa, din spatele monitorului lucrurile s-au legat mai simplu. Am aflat ca a ramas in Focsani, ca desi majoritatea colegilor nostri dupa terminarea facultatii au ramas in Bucuresti, unii au inceput sa se mai intoarca si in final a ramas sa mai comunicam pentru a stabili detalii. La randul lui ii va anunta pe cei cu care e in legatura despre intalnirea noastra.
Surprinzator e cat de usor comunica oamenii din spatele unui computer, si cat de greu in rest. Ca sa nu mai vorbim cata economie de timp si de resurse se poate face cu ajutorul acestei „gaselnite” numita facebook. Mai mult de jumatate din clasa mea din liceu are cont pe facebook. Deci din cateva mesaje, problema e rezolvata si contactele stabilite in doar cateva zile. Si nu mai e nevoie a scotoci in arhiva liceului pentru a gasi adresele vechi sau numerele de telefon ale parintilor.
Deocamdata asta e prima impresie. Asta e motivul pentru care eu am intrat pe facebook. As vrea sa aflu si alte pareri care sa-mi darame ideile mele preconcepute.
***
Pe Daniela Hirnea o mai puteti citi si aici.
Bine ai venit, Daniela, cu un subiect atat de actual! By the way, ador facebook-ul! 🙂
Daniela, bine ai venit. Atentie, insa, creaza dependenta… :))
Mult timp am ezitat sa-mi creez cont pe facebook, pana la urma am facut-o (anul trecut). Il folosesc pentru a-mi promova blogul.
Pe de alta parte, m-am regasit cu vechi prieteni si cunostinte, precum si colegi de facultate, cu care pierdusem legatura de ani de zile.
Va multumesc mult pentru urarile de bun-venit. 🙂
Moi, ai dreptate:am descoperit intre timp ca intr-adevar creeaza dependenta.
La fel gandeam si eu…Iata-ma ,acum, posesoarea unui cont pe facebook(de cateva zile)…
Eu am avut cont Facebook, pe urma mi l-am inchis, ca nu vedeam nici un sens deosebit pt. a avea un cont din asta, reuniunea de 10 ani de la liceu am evitat-o ca un prost, dar uite ca acest post optimist despre Facebook parca ma tenteaza sa imi redeschid un cont nou, cine stie, poate ca la reuniunea de 10 de la absolvirea facultatii sa ajung sa ma si distrez…desi mai e ceva timp pana atunci.
Stiati de trailer-ul parodie despre Facebook ?
http://www.youtube.com/watch?v=a69RpEBJFAY
Eugen, la fel simteam si eu. Facebook-ul e mare consumator de timp si cum spunea si Moi poate crea dependenta. Dar folosit cu masura poate fi chiar util.
Daniela multam mult pentru participarea pe Oaspete! 🙂
Eu multumesc mult de tot pentru gazduire. 🙂
Dana, uite ca mi-am facut si eu vant pe aici pe Oaspete (dupa mult timp se pare) si am zambit nitel la titlul tau. Ii mai spun prietenului meu din cand in cand ca nu exista! Dar uite, ca sunt oameni care exista foarte bine si fara FB. Mie imi place mult si sunt activa acolo, insa nu e capat de tara daca nu il ai. Acum depinde foarte mult pentru ce il folosesti. Eu il privesc ca pe un intrument deosebit de folositor… pentru anumite treburi, promovare, etc.
Cu drag,
Andres