Text de psiholog Mona Georgescu
In general, se tine cont de indemnul „Iubeste-ti aproapele”, dar indemnul de a ne iubi pe noi insine, inainte de a-i iubi pe cei din jur, nu ni-l da nimeni.
De obicei, se presupune ca, in masura in care ma iubesc pe mine insami, nu ii iubesc pe altii. Este o prejudecata pe care am dobandit-o prin educatie si este extinsa la nivelul intregii societati, cu foarte putine exceptii. Despre iubirea de sine nu imi amintesc sa ne fi invatat familia, scoala, societatea, in general. Cu toate ca auzim acea voce interioara care ne spune ca suntem demni de iubire si de respect, totusi nu stim daca o decodificam corect si cat de mult trebuie sa ii urmam indemnul.
Carentele acestei iubiri de sine sunt dificil de compensat, ne afecteaza deciziile, amprenteaza relatiile deficitare pe care le avem, indreptandu-le spre esec sau spre conflict.
Iubire de sine, egoism si altruism
Egoistul nu se iubeste pe sine prea mult, ci prea putin, ba chiar se uraste pe sine, desi pare preocupat de sine insusi. Egoistul se intereseaza numai de el insusi, vrea totul pentru el, simte placerea maxima numai cand primeste sau ia, nu atunci cand trebuie sa ofere.
Egoistul nu intelege semnificatia lui „a darui” si este interesat de lumea exterioara doar in masura in care poate sa obtina ceva. Chiar si atunci cand preocuparile pentru altii sunt manifeste, de fapt egoistul simte un grad inalt de ostilitate fata de obiectul preocuparilor sale si vrea sa compenseze aceasta ostilitate print acest altruism.
Altruistul nu vrea nimic pentru el, totul este pentru altii, se mandreste cu acest comportament si mod de gandire si totusi este nefericit si are relatii nesatisfacatoare cu cei din jur. Practica psihanalitica arata faptul ca altruismul este un simptom printre altele: o persoana sufera de aceasta paralizie a capacitatii dea iubi sau de a se bucura de ceva, este cuprinsa de sentimente de ostilitate, iar masca altruismului ascunde de fapt un mare egoism.
Cum iti dai seama ca esti victima unei persoane „altruiste”?
In relatia cu o astfel de persoana, esti anxios, tensionat, te temi de dezaprobarea ei si incerci sa te ridici la inaltimea pretentiilor sale. Desi nu cunosti aceasta ostilitate indreptata catre tine de catre altruist, o simti; simti ca nu poti sa gresesti fata de aceasta persoana altruista, te simti obligat sa nu o dezamagesti, iti pui singur pe umeri un mandat al omului supus. Supus cui, de fapt? Egoismului din spatele mastii altruistului.
Iubire de sine si narcisism
Sigmund Freud, parintele psihanalizei, punea pe aceasi pozitie iubirea de sine cu narcisismul, cu intoarcerea propriului libido catre tine insuti. Freud se gandeste la situatia originara dintre mama si copil: doua obiecte, fiecare dintre ele primind o parte a investitiei libidinale a copilului. Narcisicul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi.
Narcisimul are legatura cu dezvoltarea umana timpurie, iar Freud, parintele psihanalizei, spunea ca daca revii la stadiile timpurii de dezvoltare, esti incapabil de iubire. Din perspectiva sa si a epocii sale, iubirea si iubirea de sine se exclud reciproc: cu cat mai mult este din una, cu atat mai putin va fi din cealalta.
Freud nu a putut sa inteleaga iubirea dincolo de aspectul instinctelor.
Instrainarea de sine si de ceilalti traita de narcisic este insotită nu doar de “iubirea imaginii de sine”, ci si de stari de anxietate, pe care narcisicul si le estompeaza prin supraevaluarea si cautarea succeselor si gratificarilor in tot ceea ce face. De asemenea, orice mic esec are un puternic ecou in sine, destramand fantasma imaginii de sine in care traieste un narcisic.
Psihanalista Karen Horney afirma ca “narcisicul se alege pe sine ca obiect al iubirii sale nu pentru ca nu ii iubeste sau pentru ca ii uraste pe ceilalti, ci pentru ca se cauta pe sine in ceilalti.”
Iubirea de sine – ce presupune?
Intrucat se considera a fi o virtute faptul de a-i iubi pe cei din jur, si a te iubi pe tine insati/insuti ar trebui sa fie o virtute, intrucat si tu esti o fiinta umana. Cu atat mai mult cu cat si noi insine suntem obiectul propriilor sentimente si atitudini. Atitudinea fata de noi insine si fata de cei din jur nu trebuie sa se opuna una alteia, ba chiar o atitudine plina de iubire fata de ei insisi se va simti la cei capabili de iubire pentru cei din jur.
Pretuire de sine, grija, respect, responsabilitate si cunoastere – toate aceste aspecte sunt interdependente si se regasesc la persoana matura emotional, care a renuntat la visele narcisiste de omnipotenta si a carei smerenie are ca baza propria forta interioara.
Pretuirea de sine – cu cat de pretuiesti pe tine mai mult, cu atat mai mult descoperi ca ai ceva de dat si celorlalti.
Cand te uiti la tine, intreaba-te “Ce ar iubi altcineva la mine?” Singurul raspuns ar trebui sa fie “Pe mine insami/insumi.”
Cei care dau un astfel de raspuns sunt cei care pun pret pe ceea ce sunt, nu pe ceea ce fac. Faptele noastre bune sunt limitate, se termina undeva si, evaluandu-ne doar in acest mod, limitam scopul iubirii la “a face”. De obicei, oamenii care se apreciaza pe ei si pe cei din jur mai mult prin ceea ce fac sunt cei care sunt marcati emotional.
Educatia occidentala induce iluzia conform careia, cu cat ceva este mai palpabil, mai tangibil, cu atat ne va satisface mai mult si vom avea mai multa incredere. Insa iubirea este abstracta – cu toate acestea, cercetarile stiintifice confirma ca este la fel de puternica si poate mai eficienta decat medicina – atat cand exista, dar si atunci cand lipseste. Cu cat avem mai multa grija si mai mult respect fata de propria persoana si cu cat manifestam mai multa responsabilitate si mai multa cunoastere fata de noi insine, cu atat mai mult vom putea sa manifestam aceste aspecte si fata de cei din jurul nostru, mai ales intr-o relatie de iubire.
Grija este un aspect al iubirii fata de cel iubit si se poate exemplifica prin iubirea mamei pentru copilul sau. Si ne impresioneaza de fiecare data aceste dovezi care par a se desfasura – cu unele exceptii – intr-un firesc al lor. Sau iubirea pentru flori sau necuvantatoare. Nu putem afirma ca le iubim, daca nu le ingrijim. Cand lipseste „grija activa”, lipseste iubirea.
Grija implica responsabilitate, dar nu ca datorie, nu ca ceva impus de exterior, pentru ca responsabilitatea, in adevaratul sens, este un act voluntar, este un raspuns la nevoile unei fiinte umane. In exemplul mamei care isi iubeste copilul, aceasta responsabilitate se refera in primul rand la grija pentru nevoile fizice ale copilului, iar intr-o relatie matura, se refera in primul rand la nevoile emotionale ale celui de langa noi.
Pentru ca responsabilitatea sa nu degenereze in dominatie si posesivitate, trebuie sa existe un al treilea aspect: respectul. Radacina acestui cuvant este „respicere” si semnifica „a privi la”, adica acea capacitate de a vedea persoana asa cum este ea si de a fi constient de individualitatea sa. Respectul nu are nicio legatura cu frica sau cu veneratia, insa presupune preocuparea ca aceasta persoana sa se dezvolte si sa creasca pentru propriul sau bine, pe propria sa cale.
In relatia de iubire, te simti una cu aceasta persoana iubita asa cum este ea, nu asa cum ai vrea tu sa fie. Respectul este posibil doar daca eu mi-am castigat independenta fara sa manifest nevoia de a domina sau exploata. Fundatia acestui tip de respect este libertatea.
Francezii obisnuiesc sa spuna”L’amour est l’enfant de la liberte” – „iubirea este copilul libertatii”.
„Fara libertate, este ca si cum ai incerca sa zbori pe cer cu o singura aripa. Unii oameni dispun de aripa iubirii, iar altii de cea a libertatii. Nici unul nu reuseste insa sa zboare. Ca sa zbori, ai nevoie de ambele aripi.” (Osho)
Dar cum poti respecta o persoana fara sa o cunosti?
Grija si responsabilitatea sunt conduse de taina cunoasterii, care la randul ei are in spate un alt aspect important: preocuparea. Cunoasterea, ca aspect fundamental al iubirii, este o cunoastere care patrunde in profunzimea lucrurilor. Este posibila numai daca poti depasi nivelul preocuparii pentru propria persoana si il poti astfel vedea pe cel de langa tine, poti sa incerci sa ii „dezlegi” taina.
Este greu sa ajungi la acest nivel, in masura in care pe tine insati afirmi ca te cunosti si realitatea arata altceva. Cunoasterea atenta, nu prin control, sadism sau manipulare, nu prin dominare, forta sau distrugere, ci cunoasterea prin iubire. Taina cunoasterii prin iubire este insasi trairea in relationare, comuniune si in unime, dincolo de relatie, comunicare si unire.
<<Continua sa-l cercetezi si sa-l cauti pe celalalt, descoperind noi mijloace de a fi unul cu celalalt. Fiecare om este un mister intr-atat de infinit, de incomensurabil, incat nu este posibil sa poti spune vreodata: “Am cunoscut-o” sau “L-am cunoscut”. Cel mult, poti spune: “Mi-am dat toata silinta, insa misterul ramane mister.”>> (Osho )
Doar in relationare, comuniune si unire, iubirea ne da raspunsurile pe care le cautam, ne descoperim si descoperim omul de langa noi. Pana nu vom rezolva lucrurile in interiorul nostru, nu vom putea dezlega aceasta taina a noastra si a celor de langa noi.
„Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul” este indemnul oracolului din Delphi. Cand nu te cunosti pe tine insuti si esti intr-o stare de confuzie, cand nu stii cine esti, cum ai putea sa crezi ca il cunosti pe cel de langa tine?
“Iubirea nu se naste in voi decat daca deveniti un cerc perfect: un intreg multumindu-se cu sine.
Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.” (Osho)
Te poti cunoaste prin meditatie, astfel incat iubirea sa nu devina un motiv de suferinta. Dupa o existenta meditativa care iti va da ocazia sa te cunosti si sa inveti cu adevarat sa traiesti singur, sa te bucuri de existenta fara niciun motiv exterior, vei putea sa intelegi sensul vietii alaturi de altcineva.
Iubirea iti arata cine esti si unde te afli, te ajuta sa devii constient de haosul si de confuzia din viata ta. Iubirea iti arata unde sunt problemele ce trebuie rezolvate, pentru ca pana acum le-ai neglijat.
„Fara iubire, omul nu isi constientizeaza problemele. Asta nu inseamna ca si le-a rezolvat. Daca nu ai la dispozitie o oglinda, nu inseamna ca nu mai ai o fata.” (Osho)
Pe masura ce privesti atent in oglinda, incepi sa cresti, incepi sa iti desenezi „cercul interior” si sa intelegi ca nu iubirea creeaza problemele, ci ego-ul. Cavantul „ iubire” nu spune, din pacate, prea multe, insa ne indica directia corecta. Cred ca aceasta directie corecta are legatura in primul rand cu sufletul, mai putin cu sexul si cu corpul.
Cand o relatie te ajuta sa iti vezi chipul real, atunci este o relatie spirituala, careia iubirea ii imprima puritatea, frumusetea si sfintenia ei. Sensul unei relatii este, de asemenea, sa iti ajuti partenerul sa se cunoasca, sa isi dea jos „mastile”, sa fie real, sa ai o relatie de impartasire, in care libertatea si independenta sunt reciproc respectate.
Cand „iubirea” te determina sa pui cat mai multe masti, este doar (inca) o legatura in afara evolutiei tale spirituale. Cand mastile, ipocrizia si conditionarile fiecaruia incep sa fie recunoscute, integrate, acceptate si sa se dizolve intr-o relatie de iubire, cand vindecarea copilului interior incepe sa se faca simtita, atunci esti pe drumul cel bun, aceasta este relatia unui cuplu care evolueaza spiritual.
“Oamenii cu adevarat constienti sunt oameni iubitori. Ei au renuntat la imaginile de sine si au riscat o privire dincolo de masca. Astfel, si-au descoperit tot mai mult adevaratul Sine, pe care au inceput sa-l iubeasca. Iar aceasta iubire radiaza si spre altii.” (Peter Michael Dieckmann)
Iubeste-te pe tine insuti – doar astfel vei iubi cu adevarat!
***
Pe Mona Georgescu, psiholog, o mai puteti citi la adresa minunemica.ro, site de evolutie psiho-spirituala si dezvoltare personala.
Cu tot cinismul meu deja proverbial, nu pot demonta nicio idee dintre cele expuse mai sus. Mai mult, in textul Monei Georgescu am descoperit adevaruri care ma dor, dar care ma si elibereaza. Caci, pentru a te vindeca, trebuie sa pui intai diagnosticul, iar eu habar n-aveam ce ma doare. Acum stiu.
Ii uresc bun venit Monei si presimt dialoguri interesante, aici, la subsol. 🙂
Alina,
Sunt onorata sa ma numar printre oaspetii Boncafe si iti multumesc, pe aceasta cale, pentru eleganta ta invitatie, pe care am primit-o cu mult drag 🙂
Asa este, pentru a ne vindeca, este necesar ca, mai intai, sa constientizam ca avem nevoie de … vindecare si apoi sa stim ce avem de vindecat … Ca pentru orice diagnostic, insanatosirea este doar unul dintre pasii catre vindecare. Diferenta dintre suferintele trupesti (boli)si cele sufletesti – desi ambele sunt legate, de cele mai multe ori – este ca, fiind vorba despre spatiul sufletului, este posibil ca, din teama de a continua si de a face fata propriei realitati interioare, cei mai multi sa ne oprim uneori la mijloc de drum si sa revenim la tiparele cu care am fost obisnuiti, sunt mult mai confortabile dar si mai toxice. Cuvintele care dor – sub forma unor adevaruri extrem de particulare – sunt, de fapt, si cele care elibereaza – de frici, de rani emotionale, proiectii, etc. Procesele prin care trecem in ”relatia” de iubire sunt foarte complexe, aceasta ”relatie” find – din perspectiva mea – locul ”ideal” pentru ca toate vindecarile sa se produca si prin care iubirea se confirma. Sau nu.
Iti multumesc inca o data si te invit, cu mult drag si impreuna cu cititorii tai, in spatiul creat de mine pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.
Minune Mica,
eu zambesc, ca de zis nu prea am ce zice, decat eventual : da, da, da si tot asa, adica stiu, inteleg si aplic 🙂
Mi-a placut mult, mult asta :
Oamenii cu adevarat constienti sunt oameni iubitori. Ei au renuntat la imaginile de sine si au riscat o privire dincolo de masca. Astfel, si-au descoperit tot mai mult adevaratul Sine, pe care au inceput sa-l iubeasca. Iar aceasta iubire radiaza si spre altii.” (Peter Michael Dieckmann)
Inteleg utilitatea mastilor in spatiul social.
Ce nu inteleg intotdeauna, de unde fascinatia pentru forma in detrimentul fondului ? Stiu ca e omenesc, dar as vrea sa pricep mecanismul. Si ca exemplu, de ce uneori ne lasam sedusi cu usurinta de un chip frumos, de cineva care scrie frumos sau canta asisderea, etc ?
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Si eu ma uit la forma. Atat doar ca nu ma opresc la ea 🙂
Lotusull,
Iti multumesc frumos pentru popasul de suflet 🙂
Dincolo de masca suntem noi, cei adevarati … din nefericire, avem – de mici – inoculata ideea de ”frumos” conform perceptiei despre ”frumos” a celor din jurul nostru … Ceea ce nu este neaparat in neregula, insa tot ei ar fi trebuit sa ne invete sa distingem ”frumosul” de Frumos, sa vedem Frumosul din spatele frumosului – cred ca ne-au invatat jumatate de lectie, cealalta jumatate … o primim de la Viata. Nu putem insa sa ii invinovatim pentru ca nu ne-au invatat a doua parte a lectiei, intrucat nici pe ei nu i-a invatat cine ar fi trebuit sa ii invete. De fapt, nici macar asta nu stim ca trebuia sa se intample – la un anumit nivel. La nivel uman, da, suntem indreptatiti sa ne punem astfel de intrebari. Dar daca toate ar fi fost perfecte, cine ar mai fi trebuit sa invete lectiile de viata?
Cineva care scrie frumos sau cineva care canta frumos … poate fi o cu totul alta persoana in plan real … poate chiar opusul celui care ajunge la sufletul nostru prin insasi scrisul sau cantul sau … Poate ca aceasta frumusete cu care ajunge la noi este insasi masca sa … masca ce apare din foarte multe nevoi pe care cineva le poate avea… Cand ajung sa se confunde masca/mastile si Sinele, atunci e chiar mai dureros pentru o astfel de persoana, dar si pentru cei din jurul sau. Si sunt foarte multe astfel de situatii.
Sigur ca discutia este mult mai ampla, dar vom mai avea ocazia sa povestim despre lucruri frumoase 🙂
Ti-am vizitat si eu blogul – este MINUNAT! Felicitari, din tot sufletul!
Minune Mica,
multumesc pentru raspuns, multumesc pentru cuvintele bune 🙂
Am ajuns intr-un punct al vietii mele in care pot ajunge la frumosul interior. Intuitia ma ajuta in a-l distinge de frumosul aparent.
Cred ca in absenta unui fond frumos, o aparenta in felul acesta nu poate subzista mult timp; daca vrei, la un moment dat oboseste sa para ceea ce nu este.
Raman in continuare o admiratoare a formelor frumoase atunci cand le intalnesc in fotografie, pictura, etc. Dar chiar si aici caut mesajul, semnificatia, empatizez cu autorul sau proiectez propriile-mi trairi.
Ganduri bune tie si un zambet 🙂
Sarut mainile, Mona.
Foarte odihnitor textul impartasit. Ma mai linistesc atunci cind descopar astfel de ginduri si acest fel de a gindi. Am intrat desigur si in casuta ta, am descoperit un loc in care voi reveni. Poate ni se spune, doar pentru ca avem in noi tot ce ne trebuie, sa ascultam si sa facem. Putem intelege, asa suntem daruiti. Ni se spune, pentru ca se crede in noi. E un dialog, nu o porunca. Pentru noi avem instinctele, educatia pe care o absorbim de la tot si toti ce ne inconjoara, sintezele pe care le facem, alegerea unui drum. Stii desigur Mona, in viata se spune ca ar fi trei, drumul bun, drumul rau si … ultimul, cel pe care… ajungi.
Seara buna Lotusull,
Seara buna Valin,
Va multumesc frumos pentru ganduri si pentru vizitele in casuta mea virtuala 🙂
Lotusull, chiar este minunat ca putem vedem dincolo de frumos, dincolo de aparenta. Dar mai cred ca – in anumite situatii – nici nu putem sau chiar nu este nevoie sa strabatem dincolo de aparenta, intrucat ceea ce este la suprafata este atat de … pe sufletul nostru. Nu stiu cum sa numesc acea stare in care te poarta frumosul, starea pentru care nu poti fi decat recunoscator, starea in care mintea nu are ce sa (mai) faca, starea de adoratie/adorare … pur si simplu. Cred ca atunci suntem cel mai aproape de adevar, cand transcendem lumescul, partea fizica, materiala si nu definim frumosul, pentru ca deja cuvintele si toata tesatura de ganduri reprezinta deja filtre de gandire personala si ne indeparteaza de esenta. Osho spunea ”traieste o experienta fara a o numi cumva” – nu reusesc sa redau integral citatul, insa esenta aceasta este 🙂 As traduce – legat de subiectul iubire – ”te iubesc pentru ca te iubesc” 🙂
Si inchei, zambindu-ti: ”te imbratisez cu drag pentru ca te imbratisez cu drag” 🙂
Valin, frumos multumesc pentru lectura 🙂
Ni se spun poate chiar mult prea multe lucruri de care mai tarziu nu mai stim cum sa ”scapam”, ducem toti in spate un sac invizibil care ne ingreuneaza drumul (drumurile?) … iar pana la constientizarea ”surplusului” si pana la etapa selectiilor, alegerile sunt, cele mai multe, din perspectiva mea, mai mult inconstiente. Pe de alta parte, sunt convinsa ca lucrurile sunt in regula asa cum sunt, pentru fiecare … si ca oricand ceva ”bun” poate deveni ceva ”rau” si invers. Sau ca ceea ce e bine pentru cineva, pentru alte persoane este la polul opus. In anumite relatii (de familie, de cuplu, relatii cu copiii etc.) desi aparent prezent, dialogul este cu totul inexistent, iar daca exista o minima comunicare, lipseste cu desavarsire comuniunea… lipseste cu desavarsire ascultarea …
Mi se pare necesar ca drumul sa se deschida/sa inceapa cu o intoarcere atenta spre sine, fara a avea legatura cu egoismul … altfel … e greu sa ne iubim aproapele daca nu am fost invatati ca e mai importanta iubirea de sine – cred ca este ca atunci cand chiar vrem sa ajutam pe cineva cu o paine, dar noi nu avem nici paine si nici cu ce sa o cumparam …
Drumul/drumurile despre care frumos ai amintit, ma trimit cu gandul la singurul drum important din care toate celelalte pot curge frumos – si anume drumul spre Adevar. Am citit undeva o afirmatie care i se atribuie lui Buddha: ”pe drumul spre Adevar exista doar doua optiuni: fie il parcurgi pana la capat, fie nu intri pe acest drum niciodata”…
Alese ganduri si un zambet 🙂
Sarut mainile, Mona.
Iti multumesc pentru amabilitate. Am asteptat raspunsul tau, o tacere are multe semnificatii si intelesuri. Mi-a fost teama ca porti povara raspunsului si, nu e cazul vreodata. Am recitit textul tau Mona. Mie imi e rusine sa ma iubesc, mai mult decit o fac pentru fiica mea, pentru apropiatii din viata mea. Vreau sa inteleg si desigur sa-mi foloseasca apoi, ce ne-ai impartasit. Am descoperit citeva nuante care, lasa un spatiu intre ce stiu si fac eu pe de o parte si ce ne-ai scris sus la inceput. Ma stradui putin sa desprind intelesul de a fi asa cum spui. Alegerile – de care spui Mona – eu le fac tinind cont si de moment, de context, de persoana, insa le fac avind in urma ce am primit si vazut la parintii mei, ce am invatat de la dascali, de la cei care trec prin viata mea. Am considerat mereu ca aproapele meu e cel important, ca iubirea doar se daruie, ca e ceva al fiecaruia dar care nu e pt tine, ea doar se daruie. Desigur Mona, ca un dialog e mai mult decit a vorbi si a asculta, e si a privi si a intelege (ceea ce e diferit de a fi intelegator). Capatul drumului nu este acolo unde ajungem ? Pt mine am considerat mereu ca cele doua instincte (de aparare si de perpetuare) sunt suficiente, alaturi de ceva educatie si vagi urme de cultura, tiparul e complet pt a stringe orizonturi. Stiu, din pacate, ca lucrurile pot deveni toxice, mai usor si mai repede, decit invers. Cu fiica mea, am dialog, uneori fara a asculta sau a auzi totul. Mai in gluma ii spun ca ea, asa m-a crescut. Eu cred ca un copil, isi creste parintii. Desigur nu in sensul strict al expresiei, dar sunt sigur ca intelegi.
Cu ales respect,
Valin, buna dimineata! Eu am gasit cu totul intamplator, aseara, gandurile voastre aici – al tau si al Lotusull-ui drag 🙂
Intrucat nu am primit notificari, m-am gandit sa revin tip-til in vizita aseara, sa vad daca mi-a lasat cineva gandul sau aici, iar acum am revenit tot asa… si ma bucur ca am trecut pe aici, din nou.
Cu toate ca semnificatiile tacerii pot fi foarte multe si toate tacerile sunt incarcate de sens, de aceasta data tacerea mea si, uneori, intarzierea cu care raspund celor dragi se datoreaza si faptului ca, din cauza unei probleme de natura oftalmologica, eu incerc sa reduc cat pot timpul alocat calculatorului … dar cu siguranta revin, citesc cu drag si raspund 🙂
Citind, m-am bucurat sa aflu ca ai o fiica si ca dialogul dintre voi este asa cum l-ai descris – te felicit pentru asta si pentru ca te-ai lasat ”crescut” de ea, este minunat. Adica MI NU NAT!
Cu siguranta, in aceasta etapa de viata, iubirea ta o are in prim plan pe fiica ta. Important este ca, in timp, sa nu apara o umbra de regret si ideea de sacrificiu … de obicei regretele si ideea de sacrificiu apar in momentul in care copiii se desprind de parinti, poate chiar din perioada de adolescenta a copiilor. Nu stiu ce varsta are fiica ta, insa de foarte multe ori se suprapun doua crize: criza de varsta a adultului si criza de varsta a adolescentului. Aici este etapa in care cei mai multi parinti simt un decalaj pe care il exprima prin regrete, dezamagiri, etc., stiind ca au facut totul pentru copii, iar copiii raspund altfel decat se asteapta parintii. Este vremea cand adultul isi aminteste de sine – desigur, nu este singurul moment – dar cei mai multi dintre cei care au copii adolescenti, sunt in aceasta situatie. Sigur ca o astfel de situatie nu este usor de gestionat, insa cu rabdare, cu intelegere si, evident cu iubire, se poate reveni la normalitatea dorita. Ca orice relatie, relatia cu copilul/copiii este si ea un proces in care fiecare creste si il creste pe celalalt, iar relatiile dintre copii si parintele de sex opus sunt cu totul aparte. Eu obisnuiesc sa numesc genul acesta de parinti, ”parinti fascinanti” – deci te felicit pentru ca esti un parinte fascinant!
Din nefericire, nu sunt prea multi parinti care se si lasa crescuti, in acest mod, de copiii lor si sigur ca ”toxicitatea” nu intarzie sa apara.
Referitor la ascultare, am scris cateva randuri aici, insotite de un text indian, care – pentru mine – reprezinta un model de ascultare: http://www.minunemica.ro/2009/10/12/asculta-ma-te-rog/
In ceea ce priveste alegerile si modul in care alegem – cu siguranta, daca modele pe care le-am avut in viata (si ma refer in primul rand la parinti/persoanele de ingrijire semnificative etc.) au fost cu adevarat modele si modul lor de a alege, de a lua decizii, hotarari a fost unul sanatos, atunci e in regula sa ne raportam si noi, in alegerile pe care le avem de facut, cu ajutorul amintirilor pe care acele persoane ni le-au lasat in suflet. Dar ce facem cu acele persoane semnificative din viata unui copil care ezita sa ia decizii importante, amana – din frici sau alte motive, poate repeta tiparele vazute in propriile familii din care provin – iar copilului i se transfera exact acest ”model” de a lua decizii ref. propria viata? Sigur ca nu doar modele conteaza – societatea ne arata in fiecare zi copii buni care provin din familii dezorganizate, si copii mai putin buni care provin din familii cat se poate de obisnuite, normale as spune. Probabil tine de destin, de Cineva din Inalturi … nu imi dau seama exact, poate ca e o Taina, si in acest caz este bine sa ramana Taina…
Dascali … nu prea mai exista astazi – iar noi suntem norocosi daca am avut parte de cativa, de-a lungul timpului …
Sigur ca discutia este mult mai ampla, iar instinctele amintite de tine – cel de perpetuare si cel de aparare – poate sunt in legatura cu cele doua principii psihanalitice dupa care ”functionam”: cautarea placerii si evitarea durerii. Dar, cu siguranta, indiferent la ce teorie ne raportam, daca nu avem ca insotitor Iubirea … nu avem nimic.
Uneori, alegerile sunt atat de rapid de facut, incat ajutorul vine – din perspectiva mea – si de la intuitie, din care putem face un aliat de nadejde.
In final, iti multumesc pentru randurile tip-til gasite :), pentru vizita in casuta mea virtuala si te mai astept pentru cate un popas de suflet.
Alese ganduri,
Mona
Minune mica, ma bucur ca te-am avut aici, era nevoie de candoarea si intelepciunea ta. De azi e alta poveste pe Oaspete, una cutremuratoare, si va astept pe toti acolo, la textul nou, cu ganduri bune si energie pozitiva.
Multumesc mult, Monica, pentru tot!
Alina,
Iti multumesc pentru includerea in randul oaspetilor tai 🙂
Voi citi si celelalte postari, cu siguranta.
Pe curand, cu drag si cu ganduri alese,
Mona
Could you write about Physics so I can pass Scicnee class?
f3Yjg2 nisknirgylyo
Kw8C5R , [url=http://daeucuqzhlak.com/]daeucuqzhlak[/url], [link=http://dmxhqguhxdxa.com/]dmxhqguhxdxa[/link], http://aadizwuzqyif.com/
Xt7nqI vbeealoizjhd
slmAyn , [url=http://eucrgkmoyzqs.com/]eucrgkmoyzqs[/url], [link=http://khszulvexfvd.com/]khszulvexfvd[/link], http://bdzqudjhqdza.com/