Text de Sofie Parker (Canada)

In timp ce unii parinti cauta metode si solutii sa-si salveze copiii din ghearele bolilor necrutatoare, altii aduna si promoveaza la rindul lor, idei despre cum sa-i educe de la cele mai fragede virste (8-12 luni), cu palma, cureaua, lingura de lemn, nuiaua, betisoare chinezesti si multe alte obiecte la indemina tuturor.
Parintii respectivi se inspira din diferite surse, ca de exemplu proprii parinti, internet, carti publicate de sleata de psihologi deveniti peste noapte experti in parenting, punctul de plecare fiind sfinta si nepretuita carte ce ar trebui sa ne ghideze pe toti in aceasta viata: Biblia.

M-am nascut si am crescut intr-o perioada cind “bataia e rupta din rai” si “eu te-am facut, eu te omor”, au fost devizele prin care majoritatea parintilor si educatorilor se ghidau in educatia copiilor.
Am invatat in scoli unde profesori fara vocatie si suflet, dar cu carnet de PCR, aveau dreptul legal, moral, educativ, sa ne umileasca in cele mai incredibile moduri.
Incepind de la virsta gradinitei, eram numiti idioti, dobitoci, pitecantropi fara creier, cretini, prosti, inculti, sarantoci. Epitetele respective erau de cele mai multe ori insotite de trimisul la colt, in genunchi, cu miinele sus, batutul la palma cu dunga liniarului de lemn, trasul de codite, perciuni sau urechi, scosul in fata clasei si aratat cu degetul spre hazul celorlalti colegi.
Nici parintii nostri nu scapau de umilintele profesorilor, mai mici intr-adevar. Celebrele sedinte cu parintii, mi-au dat intotdeauna impresia de spectacol ieftin, unde se contribuia cu succes la umflarea ego-ului a 2-3 parinti, de cele mai multe ori cei care nu mai pridideau cu pupatul partii dorsale a dascalului respectiv, in timp ce restul erau aruncati in balta rusinii.
Desigur ca, unii dintre ei, isi spalau rusinea acasa, tabarind cu palmele, cureaua, furtunul sau ce nimereau, pe fundul, spatele si capul bietului copil care nu a reusit sa scoata “bravo”-ul din buzele lipsite de umanitate ale dascalului. In 19 ani de educatie in institutiile romanesti (gradinita inclusiv), pot sa numar pe degetele de la o mina dascalii care mi-au ramas la suflet in mod pozitiv.
Trist, foarte trist, mai ales cind ma uit la Sara, fetita mea, care la numai 10 ani, vorbeste cu drag de toti profesorii ei si ii iubeste pe toti.
Am avut norocul de parinti care, desi au fost intr-un fel victimele mentalitatii si curentului general, au realizat destul de devreme ca educatie nu inseamna sa-ti pleznesti copilul cind greseste. De bunici nu mai vorbesc, ei au fost pentru noi adevarati Ingeri pazitori.
Aud si citesc mereu pareri de la prieteni, cunostinte, anonimi, care au incasat-o serios in copilarie si care declara cu mina pe inima ca ei sunt OK si nu i-a afectat cu nimic, dimpotriva, asa au devenit oameni.
Mi se pare hilar, mai ales cind, majoritatea dintre ei, prin personalitatea care o au, sunt dovada clara a abuzului: frustrat, neadaptat, mereu pus pe harta, speriat de esec. De asemenea, ma uit la mine, care, desi n-am fost batuta si umilita de parinti, dar i-am simtit cit de cit gustul de la educatori, am luptat ani de zile cu unul din cele mai urite simptome: frica de a nu gresi, teama de sefi, de a nu fi data “bad example” sau “stupid” in fata colegilor.

Din nefericire, multe din conceptiile si mentalitatile din vremea copilariei mele au ramas neschimbate in Romania.
Parintii inca isi bat copiii, de la motive puerile ca varsatul canii cu lapte si pina la fapte grave ca furatul unui calculator … profesorii inca ii umilesc si ii scot in careu in fata clasei si a scolii … vecinii inca ii injura si asmutesc ciinii vagabonzi pe ei cind se joaca in fata ferestrelor si ii tulbura de la vizionarea Inimii de tigan.
Da, exista o lege, chiar si badea Ion din Cucuietii din Deal stie ca poate ajunge la puscarie daca-si snopeste feciorul in bataie, a vazut el un caz la televizor.  Dar cine sa-l pirasca, ca invatatoarea le da si ea pe cocoasa cind ii joaca hormonii in creier, seful de post isi bate si el copiii cu centura de la uniforma, pina si popa i-a spus ca scrie in Sf. Scriptura cum “nuiaua si certarea dau intelepciune”.
Mai mult, pe linga multitudinea de edituri care publica orice si oricit, autocenzura fiind un cuvint neexistent in politica lor de marketing, au aparut forumurile si blogurile, unde oricine are dreptul sa scrie ce vrea, cit poate si cit il duce mintea.

Am descoperit de curand un astfel de blog, cu un titlu care te duce la cel mai dulce, iubitor si inocent cuvint: “Mamici”. Pe linga numeroase articole, sfaturi, glume, retete si fotografii, mamicile respective au facut si schimb de experienta in ceea ce priveste educatia copilasilor de virste mici si foarte mici, folosind unele din metodele enumerate in primul paragraf. Spun “au facut”, deoarece postarile respective nu mai exista, au fost sterse.
Stergindu-si postarile nu inseamna ca-si vor schimba metodele de “educatie”, ci doar ca si-au acoperit urmele de frica autoritatilor.
Nu e primul blog cu astfel de postari, si din pacate, nici unicul.  In urma cu 3-4 ani, pe unul din cele mai populare forumuri romanesti  pentru copii, parinti si viitori parinti, au aparut citeva subiecte in care se facea schimb de experienta in educatia copiilor pornind de la principiile biblice, cit si schimb de experienta cum sa tii copilasii la liturghie fara sa faca galagie, una din solutiile adoptate fiind jordita peste fund sau palma peste gura. Desi au fost multi cei care au protestat, administratorii au ales sa nu faca absolut nimic si au lasat subiectele “sa curga”, traficul fiind mult mai important decit psihicul copilasilor fortati sa asiste la un spectacol din care, in afara de “Dumnezeu ii pedepseste pe copiii neascultatori”, nu intelegeau mare lucru. Dupa o perioada de timp, din lipsa de interes, cit si din cauza numeroaselor proteste, subiectele respective au intrat in hibernare, fanii lor gasindu-si adapost pe bloguri, de unde, sub protectia lacatelor virtuale, au continuat sa-si promoveze nestingheriti ideile.

Emigrind, am ajuns sa experimentez un alt mod de educatie la nivel general, atit ca parinte, cit si pusa in situatia de a studia sistemul legislativ cu toate tentaculele lui, cele psihologice inclusiv. Nu pot sa afirm ca e un sistem exceptional, are si multe elemente negative, dar, cumva, exista o balanta.
De la inceput, m-a uimit educatia anti-bullying care se face copiilor, incepind inca din gradinita. Lovitul altui copil nu este acceptat in nici o circumstanta. “Sorry”, “please” si “thank you” sunt cuvinte de la care nu se face rabat aici, fie ca e vorba de un copil de trei ani, de parintele lui, de profesor, de ditamai seful sau prim-ministru.
Un alt aspect pe care-l admir este implicarea mass-media si a scolilor in educatia parintilor!
A fi parinte este o meserie pe viata, si ca in toate meseriile, nimeni nu s-a nascut invatat. Unii au vocatie, altii nu. Unii vor sa fie parinti, altii s-au trezit in functia respectiva fara voia lor. Exista cel putin o duzina de reviste de bun simt, accesibile tuturor, care se intrec in sfaturi de parenting, sunt emisiuni tv, iar scolile organizeaza frecvent workshop-uri pe categorii de virsta, unde se discuta diferite subiecte ca: tantrumuri, mofturi la mincare, attachment parenting, safe internet, dificultati la studiu, pubertate, etc.
Functioneaza totul ca la carte? NU.
Sunt copii abuzati, batuti? DA!
Sunt cazuri sfirsite tragic? DA, destule.
Sunt copii care iti dau impresia ca merita o pedeapsa buna? DA, adolescenti in special, dar nu e vina lor, ci a parintilor care nu i-au educat.
Sunt psihologi, misionari si tot felul de conferentiari care promoveaza educatia biblica? DA, si inca foarte multi.
Este decaderea din drepturi a parintelui abuzator unica solutie? NU … este de fapt ultima solutie, multe abuzuri inregistrindu-se chiar in casele de plasament (foster-care).
Cauzele principale ale partilor negative sunt multiculturalismul, diversitatea religioasa si aspectele politico-sociale. Cu toate dificultatile, nimeni nu renunta, nimeni nu inchide ochii, legea e sfinta si se aplica oricui, indiferent de religie, rasa, scara sociala sau politica.

Se face educatie in scoli, parintilor, profesorilor?
Pentru ca de aici ar trebui inceput totul, de la educatia educatorilor si a parintilor. Toti, incepind cu preotii -micii dumnezei ai Romaniei -, si terminind cu profesorii si parintii, trebuie sa inteleaga, daca e nevoie repetindu-le zilnic, ca bataia si umilirea copiilor este un act imatur, imoral si ILEGAL!
Si mai ales trebuie sa li se arate ca exista solutii mai bune si mai de succes decit nuiaua si apelative precum “cretinule!”.

***

Alte texte curajoase de-ale lui Sofie Parker puteti citi aici.