19 Jan 2012 Dulce ești, copilărie, cu iubirea ta cu tot!
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,

Text de Sorana Bordaş

O așteptam cu emoție și bucurie să vină pe lume și ne imaginam cum îi vom auzi pașii desculți, lipa-lipa, pe gresia din hol și bucătărie. Romeo obișnuia să-mi descrie cu lux de amănunte ce și cum va face. „Va veni la tine, își va împreuna mînuțele și va spune: te rog din suflet, mama…” Din flegmatic și zeflemitor, ajungea un sensibil fără leac și cu sclipiri jucăușe în ochi, atunci cînd îmi povestea întîmplările fetiței lui, nenăscute încă. Și totuși, există iubire!
Sabina are acum 6 ani și 2 luni. I-am auzit lipăielile pe gresie, am văzut-o împreunîndu-și mînuțele și mi-a spus, cu glas dulce, de multe ori, pînă a pronunțat corect: „Te log din fufet, mama. Realitatea a copleșit orice imaginație.
Aseară, ne-am uitat la ea cum doarme, liniștită și senină, între noi. Romeo o tot pupă apăsat pe obraji, Sabina se întoarce pe-o parte, Romeo o pupă iar, ea dă din picioare pînă aruncă plapuma de pe toți trei, eu mă simt fericită. Iubesc, am curaj și mă tem.
Și mai vine unul între noi!”- gîndesc, a nu știu cîta oară, același lucru, cu voce tare. E încă neverosimil ce mi se întîmplă. „Îți dai seama, că fără să iei nimic de-aici – arată spre bobocul de fată- o să simți și pentru el, la fel?!” Am impresia că-mi dau seama, dar știu că nu-i așa. Pe mama primei mele finuțe, cînd am văzut-o întîia oară cu fetița mică, mică, îmbrăcată în galben, în brațe, am întrebat-o: „Oare cît poți să simți?” Nu mi-a răspuns, și-acum știu că orice mi-ar fi zis, n-aș fi înțeles. Am primit răspunsul, de la Sabina, abia peste 2 ani.
Pe cine o să iubești mai mult?!” – e întrebarea pe care o aud la intervale neregulate. „O să ne iubești la fel?”- continuă ea, înainte să apuc să gîndesc. De obicei e în brațele mele și mă mîngîie pe păr cînd are astfel de nelămuriri. Cînd o văd, c-un zîmbet strîmb și ochi nerăbdători, știu că așteaptă, în copilăria ei, să-i spun că pe ea o voi iubi mai mult. Dar eu m-am învățat să n-o mint. Și n-am alt răspuns, în afară de acesta: „Pe tine, întotdeauna, te voi iubi de mai mult timp!”. Și nu, nu știu cît voi putea, din nou, să simt!

***

Alte povestiri din minunatul jurnal de familie al Soranei, puteţi citi aici.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

4 Responses

  1. 1
    lotusull 

    Duioasa povestea asta despre inepuizabilul iubirii.
    Si tare mi-a placut raspunsul acesta : ” Pe tine, intotdeauna, te voi iubi de mai mult timp “. Am avut o fetita, acolo la servici. Tare am iubit-o. Cand era asa putin geloasa ca trebuie sa ma imparta cu ceilalti copii, ii spuneam ca pe ea am iubit-o prima si asta e de nesters :)

  2. 2
    Sorana 

    Mulţumesc, lotus!
    Îmi confirmi că alt răspuns nu există. Altul adevărat!

  3. @Sorana:

    Emotionanta poveste. Am citit-o dupa ce am vazut filmul “The Pursuit Of Happyness” si m-a atins cu mai mare usurinta. Indraznesc sa iti dau si o alta acceptiune a masurarii sentimentelor:
    http://jumatati.blogspot.com/2011/03/recompensa-mea.html
    Oricand este nevoie, mai gasesc inca un loc….

  4. 4
    Sorana 

    Mulţumesc frumos, Virtualkid.
    Cît despre loc, şi eu aş găsi, ba chiar aş cumpăra un cer nou nouţ pentru aşa ceva! :)
    Ăsta era obiceiul mamei, să mă pupe pe frunte înainte de culcare şi nu-mi plăcea nimic mai mult. Încerc să nu uit şi să fac la fel, în fiecare seară.