Text trimis de Ioana Constantin
Se spune că uităm fostele iubiri înlocuindu-le cu altele mai frumoase, mai pline de pasiune, de compromis sau de durată. Există și iubiri care nu pot fi înlocuite niciodată, iubiri pe care le păstrăm într-unul dintre ventriculi și care ne răstoarnă toate liniile vieții atunci când apar de nicăieri.
Am sărutat fără să ating buzele lui. Ne-am apropiat chipurile în întunericul unei seri de iarnă, ne-am ținut de mână secunde bune și apoi ne-am dat sfaturi amicale despre cum ar trebui să ne purtăm cu iubiții noștri. Am purtat conversații lungi la telefon la cele mai nepotrivite ore, am fost geloși fără să rostim gelozia altfel decât din priviri.
Nu ne-am vorbit luni întregi dar suntem vinovați de trădări repetate pentru că în toți anii ce au trecut ne-am înșelat iubiții gândindu-ne unul la celălalt. Se cheamă oare că înșeli dacă iubești pe ascuns acea iubire mare care nici măcar nu s-a consumat?
Se întâmplă să ne îndrăgostim iremediabil de cei mai buni prieteni ai noștri, de acei prieteni care nu ne sunt mereu prin preajmă, dar au grijă să ne știe în siguranță, să ne dea sfaturi, să ne asculte ore în șir. Sunt acei prieteni de care ne-am rupt pentru că în intersecția vieții ne-am despărțit drumurile, alegând străzi paralele. Iar când drumurile se unesc, când străzile se întâlnesc în aceeași intersecție, ardem de dorința revederii.
Azi nu știu de cine îmi e mai dor, de amicul meu sau de bărbatul vieții mele. Știu doar că nu am să-mi recunosc niciodată iubirea pentru că am egoismul omului care nu vrea niciodată să piardă cel mai frumos sentiment din lume: iubirea nespusă și nescrisă, egoismul omului care nu vrea să piardă acel sărut ireal în favoarea unuia transformat în cotidian, făcut din pasiune falsă sau nu, din complezența că: ”hai dragă, dă-mi un pup, să ne facă X o poză!”. (Deși la noi nu e cazul).
Sunt fericită pentru că trăiesc acum cel mai lung sărut din lume. Și nici la Cartea Recordurilor nu vreau să-l înregistrez.
Oaspetele de saptamana asta, Ioana Constantin, nu are blog personal. Dar sper ca voi, bloggeritele vechi, s-o incurajati, s-o sfatuiti, s-o indemnati sa-si creeze un jurnal virtual, pentru ca scrie foarte frumos.
Bine ai venit, Ioana!
Ioana, si acum ca sa comentez la obiect, iti marturisesc ca textul tau m-a rascolit, mi-a amintit de iubirile mele neincepute, de saruturile mele doar visate, de tot ce a fost si tot ce (n)-ar fi putut sa fie…
Eu as fi fericita sa am un astfel de om langa mine.
Ma gandesc ca daca e ca lucrurile sa se lege, ele se leaga. Daca nu, nu.
Ar mai fi o varianta…ma gandesc acum…te duci la om si ii spui ca sentimentele de prietenie au cam luat-o razna 🙂
Desi daca el este cel mai bun prieten, inseamna ca te cunoaste foarte bine. Si daca te cunoaste, te simte. Si daca te simte, inseamna ca stie.
Mai poate fi ceva. Poate el, prietenul cel mai bun, nu are aceleasi sentimente.
De aceea prefera sa ramana prietenul cel mai bun.
Complicat 🙂
A, si Ioana, bine ai venit aici 🙂
Alina,
Multumesc… 🙂
Bine ai venit Ioana. Ar fi pacat sa nu ai un blog al tau.
Revenind la subiectul propus de tine, cineva imi spunea ca un barbat si o femeie nu pot fi doar prieteni, deoarece mai devreme sau mai tarziu unul din cei doi va dori mai mult. L-am contrazis vehement, dar in timp i-am dat dreptate. Prietenul cel mai bun iti stie toate secretele, te cunoaste mai bine decat restul lumii. Si pentru ca el intelege, vrei sa stai tot mai mult in preajma lui. Si asa apare dragostea. UNeori cei doi au curajul sa-si doreasca mai mult. Alteori tanjesc in taina. Uff, incurcate is caile Domnului 🙂
Ioana ai scris frumos!
Bine ai venit Ioana, si felicitari!
Si un P.S.
Asa in general, eu cred ca e posibil ca intre o femeie si un barbat sa existe o relatie de prietenie profunda. Singura conditie ca ea sa supravietuiasca este ca ambii, sa-si tina in frau elanurile erotice, ce pot aparea la un moment dat. Sau sa nu le tina, acuma depinde de caz 🙂
Tot in general mai cred ca, cel mai bine e sa nu amesteci borcanele: iubitul e iubit, amicul e amic, iar cel mai bun prieten e cel mai bun prieten.
Zic si eu ca Dana, incurcate is caile Domnului 🙂
ehe ….eu sint din categoria foarte buna prietena cu baietii…”si daca m-am indragostit de unul dintre prietenii mei ??care nu ma vede decit ca pe prietena lui buna pe umarul careia plinge sau se bucura?”citeodata e bine sa lasi lucrurile asa – de regula o prietenie e mai trainica – povestea de iubire poate rupe ce am crescut in ani …se intimpla si asa , frumos , minunat , ca la Ioana -dar asta se cheama deja destin …
@ Lotusull: într-adevăr e complicat, dar ne putem bucura de o prietenie pe parcursul zilei și de iubire în vise nocturne. Și mulțumesc!
@Dana: Mulțumesc! Deși mă gândesc uneori că-s mai frumoase prieteniile lungi decât iubirile scurte.
@CristinaC. : Merci!:)
@Victoria West: 🙂
@Nuami: frumos ai spus: destin!:)
Ioana, ai scris atat de frumos! (Sustin sus si tare ideea de a-ti face un blog, te va prinde si vei ferici pe multi 😉 )
Legat de subiect… ufff! E unul delicat si cu dus si intors. M-am laudat mereu ca pot avea prieteni baieti si pot. Din pacate relatiile s-au racit cand au aparut partenere in viata lor. Nu stiu cum, nu stiu de ce, femeile sunt posesive si nu cred in astfel de prietenii, asa ca ii tin din scurt. Am lasat-o si eu moale, m-am dat la o parte dorindu-le fericire. Imi e dor uneori de discutiile fara sfarsit cu unul sau cu altul dar nu ma pot impotrivi “destinului”. O singura data mi s-a intamplat sa ma si indragostesc de un prieten, dar nu a fost sa fie. Erau prea multe la mijloc, el prea libertin (pentru ca mai tarziu putin sa intre in cea mai stransa – sub lesa – relatie posibila, care l-a rupt de toti prietenii lui. Misterioase sunt caile… Nu stim niciodata unde ne duc, cum ne duc si ce va fi sa fie.
Andres
Buna Ioana Constantin 🙂
…eram prin trecere si sincer m-a prins felul cum ai scris.Felicitari! Scrii tare placut.
..cat despre subiect…intr-o anumita forma cred ca te inteleg perfect!
La multe scrieri inainte,merita sa continui aceasta cale..
Cu sinceritate
Anca
Ioana, de azi avem un nou Oaspete, si voiam sa-ti multumesc mult pentru participare! 🙂
Sper ca te-au convins fetele sa-ti faci si tu blog si sa mai vii in vizita pe aici si pe viitor!
Multumesc!