Tag-Archive for ◊ fum ◊

11 May 2011 Fum de vis fumat în noapte…
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , ,  | 40 Comments

(Text trimis de Andrés)

E noapte. Ziua s-a stins cu ore în urmă într-o muzică lină, un zgomot de fundal. Oraşul s-a prefăcut în umbră şi noi ne-am pierdut în el. Am rătăcit pe străzi, printre oameni ameţiţi de parfumul primăverii crude, de oboseala de peste zi şi fum de ţigară. Am ieşit din bar cu gustul vinului pe buze. De ce am cerut oare vin? De ce am cerut vin alb? Am vrut poate să fie o altfel de seară. Să privesc oamenii prin lichidul uşor auriu… o şampanie fără bule, fără fast. Şi de ce am renunţat la roşu? De obicei mă pierd în roşul închis al vinului. Poate pentru că mi l-am pictat pe unghii. Fumul de ţigară a ascuns zâmbete şi eu m-am pierdut de după ele.

Am lăsat în urmă râsetele şi vinul, muzica şi ea a rămas acolo, cântată răguşit. Am pornit pe străduţe goale, fără aer, fără viaţă. Oraşul luminilor s-a stins. Am rămas doar eu aici, îmi caut lumina. Am găsit stelele. Le ating cu privirea şi îmi zâmbesc cu licăriri. Parcă sunt speranţe. Mici şi multe, mii. Am îmbrăţişat oraşul fără să respir, l-am simţit al meu, frumos, perfect. I-am respirat aerul cu nesaţ. Doar noaptea pare a fi curat şi tare. Doar pare. Şi am deschis ochii. Suntem noi. Mereu noi. Eu şi tu. Doar noi şi noaptea. Ţi-am întins mâna şi mi-ai prins-o-n joacă. Ne-am împletit degetele şi suntem unul. Mă plimb cu tine spre nicăieri. Păşesc uşor… O pisică se opreşte şi îşi lipeşte ochii lucioşi de privirea mea. E parte din noapte. Mă lasă să trec şi dispare sub maşini, ca o umbră.

Ca o nălucă noaptea mă urmăreşte în casă. Îmi aprinde lumina şi îmi zăpăceşte gândurile. Îmi toarnă un pahar de vin roşu pentru ca apoi să se pună pe râs. “Uite, vin sângeriu ca unghiile tale!” Se ţine de burtă şi râde. Îmi iau jurnalul şi îi povestesc despre noi. El tace şi ascultă. Eu scriu şi plâng şi râd. Am tot ce aş fi vrut şi îmi doresc să se întâmple cumva. Îmi doresc. Îmi doresc. Îmi doresc. E bine, îmi spun. Dorinţa îmi arată că sunt. Exist. Mi-am dorit să zâmbesc, să scriu, să dăruiesc cuvântul şi cuvântul l-am dăruit. Închid jurnalul. Acum ştie. Aştept. Sper. Cred. Vinul se duce şi el gură după gură. Îi păstrez gustul pe buze. E aminirea unui sărut. E sărutul unei nopţi.

Cum ar fi să închid ochii şi să fiu doar eu, fără tine, fără viaţă, doar eu fără ieri şi fără mâine? Eu aici, o noapte şi atât. Ce aş scrie? Ce cuvânt aş lăsa în urma mea? Degetele se opresc, nu ştiu ce să scrie. Mintea comandă. O dorinţă. Încă una. O zi cu soare aş mai vrea să îmi pot dori să fim noi. O zi cu soare care să se sfârşească într-un nor de fum de ţigară… să îl alung cu mâna şi să te văd pe tine zâmbind. E mult? E puţin? E doar noapte. Închid ochii şi îmi fumez visele. Se ridică în nori alburii către tavan, către cer. E rece, dar a venit primăvara. E gri, dar verdele se aşterne. Ca în vis.

***

Pe Andrés o mai puteţi citi şi aici