Text trimis de VirtualKid, locul II la concursul Boncafe “Scrisoare pentru Moş Crăciun”

A fost o seară, demult, cu zăpada privită de după gutuia din fereastră, cea care așteptând învelită în hârtie se pârguia, în sfârșit, lângă sticla ieftină care oprea gerul să se reverse în casă. Toate, dar toate, își păstrau rosturile și prevesteau tihna și emoțiile venite din poveștile bunicilor de peste an. Aburii diverselor miroase se amestecau cu dogoarea sobei încinse. Și trosnea, trosnea, încet, dar sacadat. Priveam spre turtele cu nucă și nu simțeam nevoia să gustăm, așa cum nici la porcăriile înșirate pe masă nu ne era gândul. Eram la sfârșitul postului, iar teama că am fi putut să-l supărăm pe Moș în chiar ultima zi ne îngheța aproape complet simțurile, le contopeam într-o singură dorință, aproape arzătoare: să nu ratăm momentul în care avea să vină Moș Crăciun. Știam din povești că vine pe furiș, stă puțin, pleacă la fel de fulgerător cum sosește tocmai ca să nu-l vadă nimeni, însă noi, copiii, eram convinși că trebuie să încercăm. Altfel, ce rost mai aveau bunătățurile bunicii, bundița nouă și căciulița cu canafi? La ce mai foloseau coronița cu globuri din nuci vopsite, și lumânările colorate, și plăcinta cu bostan, și atâtea altele?…. De ce s-a mai scos războiul de țesut din odaia pavoazată cu scoarțe de lână contrastând cu varul proaspăt al pereților spoiţi de sărbătoare? A fost o seară în care ar fi trebuit să rupem troianul către neamurile noastre din sat, să le colindăm și să le ducem vestea nașterii, să ne burdușim buzunarele cu nuci, prăsade și covrigi. Bunica ne învățase câteva cântece pline de liniștea unor gânduri cu iz bisericesc și ne spunea că astea sunt rosturile, că este vremea unor bucurii pe care să le împărtășim cu toți cei din jurul nostru, dar mai ales cu cei din stirpea noastră. Ne vorbea despre bucurie cu lacrimi în ochi, iar noi nu reușeam să înțelegem tăcerile tuturor celor adunați în odaie.

Așa a fost acea seară de demult, în care Ajunul Crăciunului a prins familia noastră între două vești: nașterea Domnului stătea să se întâmple din clipă în clipă, însă bucuria aceasta contrasta șocant de concret cu vestea așezării între drepți a unui alt moș, unul pe care nu era nevoie să-l pândim niciodată și care dădea mereu genunchiul lui pentru tihna necesară ascultării unei povești.

Peste ani, cântărind altfel întâmplările, mi-am pus tot mai diferit întrebarea copilului cu bundiță și căciulă cu canafi. Și cu cât trec mai mulți ani îmi este tot mai greu să răspund care dintre cei doi moși aparține fiecărei povești în parte. La fel ca într-o fotografie făcută contre-jour, numai contururile mai lasă șansa unei palide sugestii de răspuns: doi moși hâtri s-au vorbit și le-au încurcat poveștile nepoților, pentru totdeauna.

Dragelor şi dragilor, dacă v-aţi întrebat de ce n-a apărut un text nou pe Oaspete săptămâna asta, acum e momentul dezlegării misterului: pentru că se pune, în premieră, de-un concurs la care vă invit să participaţi indiferent dacă aveţi blog sau nu.

După cum puteţi observa şi în titlul acestei postări, tema este de sezon  şi, deşi nu m-a dus capul să găsesc o formulare mai originală, am pretenţia de la cei care participă la concurs să fie peste măsură de inventivi.

Iată despre ce este vorba: până pe data de 4 decembrie aştept de la voi misive emoţionante, amuzante, şocante, sensibile  – cum vreţi voi să fie, numai banale nu – prin care să-i comunicaţi Moşului cam ce vă doriţi de la dumnealui. Ce aşteptări aveţi de la noul an şi de la toţi anii către care privim. Cu ce credeţi că meritaţi să vă cadorisească destinul cu ocazia Crăciunului ce va să vină şi a tuturor Craciunurilor pe care le veţi trăi.

E deci timp berechet să scrieţi cât mai cu talent şi mai convingător şi să trimiteţi scrisoarea pe adresa alina_sonice@gmx.net

Sau, daca aveţi blog, să postaţi compoziţia pe blogul propriu şi să trimiteţi pe adresa de mai sus link către textul respectiv.

Inutil să adaug că mă aştept să vă chinuie talentul rău de tot şi să primesc texte excelente.

Cele mai frumoase trei scrisori către Moş Crăciun vor fi publicate pe Oaspetele Boncafe în zilele de 8, 15 şi 22 decembrie. Semnatarii textelor câştigătoare vor primi drept premiu cartea mea, iar ocupantul locului I (al cărui text va fi publicat pe Oaspete cu trei zile înainte de Crăciun) va primi, pe lângă carte, un parfum „Comme une evidence” (50 ml) de la Yves Rocher.

Juriul acestui concurs este format din deţinătoarele blogurilor Boncafe: Luminiţa Iliescu, Nuami Dinescu, Nouria Nouri, Cora Manole şi subsemnata.

Aşteptăm cu drag şi nerăbdare creaţiile voastre! Nu ne interesează cine ne scrie, ci cum scrie, deci puteţi semna cu pseudonim, însă va trebui ca premianţii să-mi dezvăluie în particular şi identitatea, şi adresa lor poştală, pentru a le putea trimite premiul. Succes!

Alina Grozea