07 Sep 2011 Visul
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , ,

Text de OFZ

N-am să știu niciodată cine ești. Am să scriu rândurile astea cuiva necunoscut și mâine, când am să le citesc din nou, nu voi mai ști nici eu cine sunt. Am să mă pierd în noapte și în gânduri, în vise și în umbre. Deci, tu.

Mă uit la tine în sus. Mi se pare că duci mereu în spate cerul și că ai putea obosi și-atunci tot cerul s-ar prăbuși peste noi. Încerc să te sprijin, dar mă împingi trufaș și trufia ta mi-e semn de înălțare, de putere, de cucernicie. Eu nu sunt trufaș și te las să mă calci cum știi tu mai bine, încercând de-acolo, de sub talpa ta, să zăresc cerul și să știu că încă îl sprijini. Avem o legătură aparte și prost înțeleasă. M-au sfătuit guri curate și chiar gura ta era printre ele. M-au sfătuit să te las, dar mie mi-e teamă că vei scăpa cerul și-atunci voi înceta să exist. Mi-e teamă mereu de timpul care ne desparte, de orele care se scurg fără să mai vină, de toanele cerului care uneori ne udă până la piele și alteori ne arde fără milă. Cum aș putea să plec? Cum aș putea să te las?

Nu-ți spun niciodată nimic din toate astea. Mi se par puțin demne de atenția ta. Cum aș putea să-ți spun tot ce-mi murmură buzele cuprinse de sete? Ce-ar însemna să te împovărez cu niște cuvinte arse de dor când tu duci cerul și eu nu pot decât să-ți pun niște proptele uscate ce mai mult te încurcă. Nu știu cine ești și tot așa nu știu să mă port cu tine. Mă uit la tine-n sus și mă pleznește o amețeală drept între ochi. Mă înjunghie inima nemilos. Mi se fac picioarele când aripi de fluturi, când pietre de râu și mă perturb într-o sinusoidă fără de capăt. Mă agăț de tine uitând pentru o clipă de cerul pe care-l duci pe umeri și mă trezesc lac de sudoare să nu cumva să te dărâm. Tocmai eu… Dacă vei scăpa cerul mă voi arunca să-l prind, deși îmi va fi fatal. O simt și nu mă tem. E poate singurul lucru pe care-l pot face pentru tine, pentru că propteala asta nu pare să meargă. Dar e ușor, pentru că știu că nu-l vei scăpa. Mă rog să n-o faci.

Nu te cunosc, nu mă mai știi. Ne regăsim în fiecare zi. Ne rătăcim apoi pentru amar de timp și ne uităm din nou în cer, iar amândoi. Nu te cunosc, iar când îmi voi citi mâine cuvintele de noapte, am să oftez și-am să mă-nchin, cu gândul să te am aproape.

***

Alte texte de-ale acestei fete minunate şi misterioase puteţi citi aici.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

5 Responses

  1. OFZ, bine ai venit, cu visele tale si cu “banalitatile” unor text deloc banale, ci asternute cu talent si-o anume semetie care pe mine, una, m-a cucerit. :)

  2. 2
    lotusull 

    Deci am stiut, am stiut de la primele cuvinte ce le-am citit !
    Mi-am zis : asta e OFZ, e OFZ si visul ei minunat :)
    ….
    OFZ, asa cum te cunosc eu, stiu ca ai sa te bucuri daca am sa-ti spun ca zambesc.
    Sa mai scrii, sa nu te opresti, da ? Te rog eu frumos :)

  3. 3
    OFZ 

    Alina, multumesc mult. Ma bucur ca-ti plac textele mele, nascute din vise si banalitate, dar atat de ale mele incat nu-mi pot fi decat dragi. Deci, multumesc..

    Lotusulle, simt zambetul tau. Mai ales ca stiu ca ‘Visul’ a fost si alegerea ta :) Nu ma opresc, sa stii. Iar cand va fi sa ma opresc inseamna ca nu mai am nimic de spus si-atunci va fi mai bine asa.

  4. Bine ai venit OFZ in cafeneaua Alinei. :)

  1. 5
    equifax free credit report (via Trackback)

    … [Trackback]…

    […] Informations on that Topic: oaspetele.boncafe.ro/?p=139 […]…