Uneori, când vocea mea peltică îmi răsună în urechi, mă simt de parcă aş fi un copil ce vorbeşte -mânjindu-şi obrazul cu zâmbet -şi lasă cristalele vocalelor să se rostogolească până la cer.
Uneori, când îmi privesc cearcănele adunate din oboseala nopţilor, mâinile rămase mici ori firele albe din păr, pe care mă încăpăţânez să nu le ascund, mă simt de parcă aş fi de-o seamă cu pământul.
Sunt încă tânără sau am îmbătrânit?
Sunt încă tânără pentru că pe chipul meu renaşte în fiecare dimineaţă zâmbetul, scutul meu, iar silueta îmi încape în aceleaşi haine, copilăros de mici. Sunt bătrână pentru că zâmbetul meu oboseşte uneori, iar garderoba mea nu mai include de ceva vreme pantalonii scurţi, nepotriviţi anilor.
Sunt tânără pentru că mai am de citit multe dintre cărţile lumii, cele care încă nu m-au ales să le descopăr. Sunt bătrână pentru că îmi amintesc cum, pentru o carte bună, cumpăram trei altele, inutile, într-un snop caraghios, iar multe dintre cele citite nu mi le mai amintesc.
Sunt tânără pentru că mă luminez a uimire de câte ori frumosul îmi apare în faţă şi mai port cireşele bucuriilor simple la urechi. Sunt bătrână pentru că am văzut de multe ori chipul hâd al urâtului din om şi multe lacrimi neplânse pe obraz mi s-au pietrificat în suflet.
Sunt încă tânără pentru că mai am atât de multe de învăţat despre oameni şi locuri şi mai am de adunat încă multe amintiri. Sunt bătrână pentru că am amintiri cu oameni care nu mai sunt şi de care mi-e tare dor, un dor rece, de lespede mută.
Sunt încă tânără pentru că mai întind cu sinceritate (unii o numesc naivitate) mâna spre oameni şi caut binele şi frumosul în jur. Sunt bătrână pentru că am învâţat să privesc lumea cu ochi oblici şi nu mai cred mierea din fiecare cuvânt, nu la fel de uşor.
Sunt încă tânără pentru că chipul meu se redesenează mereu acelaşi în dimineţile mele cu abur de cafea şi cuvânt, dar sunt deja bătrână pentru că nopţile risipite au un preţ mult mai mare acum şi nu mai am inocenţa risipirii de sine.
Sunt încă tânără pentru că mai dansez în baie, pe stradă sau lângă aragaz, sunt deja bătrână pentru că muzica pe care o ascult eu este ea însăşi împovărată de ani.
Sunt încă tânără pentru că nu am fost niciodată la un concert de muzică rock, la o manifestaţie pentru o cauză nobilă, militant naiv pentru binele nimănui. Sunt bătrână pentru că i-am aşteptat pe U2 mai bine de douăzeci de ani, pentru că mă preocupă mai mult acţiunile umanitare, pentru că privesc mai atentă în jur, la cei în nevoie.
Timpul trece. Această clepsidră nevăzută a nisipului numit viaţă curge neîntrerupt şi niciodată în sens invers. Creionez visuri şi adun amintiri şi, de o vreme, înţeleg tot mai greu bucuria secundelor numărate între ani, pe care nu le mai aştept cu bucuria lui “când voi fi mare!”, dar nici nu am curajul să-l spun pe “când voi fi la pensie!”
Timpul trece şi lasă în urma lui dâre argintate, aşa cum au oglinzile pe spatele lor. Fiecare clipă în care am zâmbit, am iubit sau doar am respirat, devine sferă rotundă în rozariul amintirilor noastre. Şi este bine aşa.
De-aş putea opri o clipă timpul, de mi s-ar da acest dar pentru o secundă, una singură, deplină, aş refuza, cu siguranţă. Sunt încă tânără, mai am încă multe clipe de descoperit, cele pe care nu le-am găsit încă, îmbătrânind.
***
Pe psipsina o mai puteţi citi şi aici
La multi ani, psi, pentru copilul din sufletul tau. Si multumiri pentru textul minunat!
Psi, eu stiu ca, acolo undeva in tine, exista un copil dulce si inocent.
Acesta e motivul pentru care m-am oprit langa tine. Si acesta e si motivul pentru care am sa raman.
Asa cu genunchii juliti si buzunarele pline de bomoboane si acadele colorate. Si cu un zambet mare, oricand vei avea nevoie de el.
Si cu o tacere buna sau o vorba calda.
Pentru ca ajungem batrani doar in trup. E in legea firii sa fie asa.
Dincolo de asta, exista un suflet. De fapt, doar el conteaza.
🙂
la mulţi ani, alina şi mulţumesc frumos pentru acest dar făcut copilului din mine! 😳
lotusull, e de-ajuns un zâmbet şi-ţi mulţumesc. întorc spre el propriul meu zâmbet şi-ţi mai spun o dată: ce bine că ne-am găsit.
Bine ai venit pe Boncafe, psipsina… ce frumos ai descris cum se scurge clepsidra vietii pentru tine… si acest amestec de maturitate si copilarie care da un farmec unic vietii fiecaruia dintre noi.
mulţumesc frumos, luminiţa, pentru aprecieri, dar şi pentru găzduire, boncafe mi-a făcut daruri însemnate în această săptămână. bine te-am găsit.
Vai psipsina! Ai facut o paralela atat de frumoasa… e exact ca fotografia… o jumatate lina si una ridata. O jumatate tanara si una mai putin. Dar amandoua fac un tot. Copilul din noi si experienta acumulata ne transforma in femei frumoase si puternice.
Te imbratisez cu drag si te citesc cu placere!
Andres
andres, 😳 tare mulţumesc, dar să ştii că fotografia este meritul alinei, nu al meu. eu doar cu … cuvintele.
psipsina, frumoasa poveste. Felicitari!
Eu traiesc, insa, dupa conceptul ca sunt tinara in fiecare clipa si in totul, si las copilul din mine sa sara intr-un picior atunci cind doreste, sa se alinte, sa fie copil. Vreau sa-i transmit Subconstientului meu ideea ca este tinar. 🙂
Cu citiva ani in urma, intr-o vizita in Romania, am rugat o matusa si un unchi sa mearga cu mine la un Internet Cafe pt a vedea cum am putea comunica pe Skype, daca si-ar cumpara un computer. Au fost incintati, s-au gindit un timp si au decis sa achizitioneze un computer.
Acum matusa mea are 74 de ani si abia o prind sa vorbim pe Skype. Joaca Bridge pe Internet, isi download filme, face corespondenta. Este ocupata ca o albinuta si spun eu ca este foarte tinara. 🙂
Suntem atit de tineri cit de tinar gindim, as spune eu.
odille, mulţumesc. a fi bătrân, în mintea mea nu presupune ideea de neputinţă, de povară a anilor, ci doar de experienţă acumulată, de echilibru, de înţelepciune. amestecând acestea cu latura mea definitorie, copilărească, cu bruma mea de inocenţă şi naivitate, vei găsi un om care şi mâine ar desena pe asfalt cu aceeaşi încântare cu care a făcut-o în urmă cu câteva decenii.
îmi accept vârsta şi nu o ascund, ea este cea care este, colorată de râs şi de copilărie. nu aş vrea să se înţeleagă altfel. 🙂
suntem tineri pe cât de tânăr ne este sufletul.
Psi, Alina a reusit sa citeasca dincolo de cuvintele tale (ma refer la poza)… Legat de tinerete vs batranete… sufletul si numai el decide cand si daca am incetat sa mai fim tineri. Eu vad anii cum trec, unul dupa altul si nu simt diferente. Simt doar ca ce e mai bun va sa vina. Atata timp cat ridurile nu se aseaza pe inima, tineretea e pentru totdeauna.
Ma uit in urma si caut diferente, 18, 20, 25… par la fel. 29. Nicio schimbare, doar bagaj de experiente si dorinte mai mari si mai frumoase. Si daca anii mi se vor aseza pe fata, atunci voi fi fericita… inima imi va fi tanara. tare mi-ar placea sa fiu o tanara de 74 ca matusa lui Odille. Cam asa e fericirea.
Cu drag,
Andres
Andres, Psi, mie imi este asa de draga cind aud ca joaca Bridge cu oameni din diferite parti ale lumii, dar si cind imi povesteste ce rock dansa. 🙂
da, andres, alina a văzut bine, dincolo de cuvinte. ştii, mă gândeam de dimineaţă că alina mă “cunoaşte” de câţiva ani. ea a fost cea care s-a aplecat asupra poveştii mele, pregătind-o pentru publicare, ea mi-a întâlnit deseori gândurile creionate în comentarii, mi-a văzut, poate, uneori, chipul în întâlnirile care au fost fotografiate şi la care am participat. dar în realitate nu ne-am văzut niciodată şi nu am rostit vorbe, numai cuvinte scrise. uite că uneori e de-ajuns. 🙂
odille, ştii ce-mi place mie mult? când mergem la nunţi, îmi place să văd oameni atinşi de alb în păr, dansând cu o graţie aparte, extrem de delicat şi de plin de ritm, twist, roc’n roll, la fel de frumos ca un vals sau tango. se vede în ochii şi în gesturile acestor oameni o poftă de viaţă remarcabilă, o tinereţe a sufletului impresionantă. 😳 aş sta ore în şir să-i privesc…
Mie imi este drag sa ascult povestile fiecaruia, in mod deosebit a celor de peste 8o de ani. Descopar o lume, si inteleg continuitatea.
daaa, odille, şi poveştile… au ceva aparte, parcă vin din altă lume.
Ziua buna.
psipsina, am citit totul.
Si din acest “tot” am ramas cu o observatie.
Jumatate din timp te simti batrana.
Apoi urmeaza jumatatea din timp cand te simti tanara.
Apoi, iar batrana. Si din nou tanara.
Si tot asa.
No, cand am facut prima data 27 de ani, mi-am dat seama ca timpul asta o sa treaca.
De ce sa treaca??? Pai cine-i seful, eu sau el ?
Bine, mi-am mai pus si alte intrebari, pe care nu le spun aici. 🙂
Si m-am hotarat.
De atunci, in fiecare an serbez cei 27 de anisori pe care tocmai ii implinesc.
🙂
Deci?
Te hotarasti ?
Pentru ca in functie de ce hotarasti, iti spun la multi ani pentru 01 iunie sau iti cer inghetata.
lupule, să-mi spui la mulţi ani pentru 1 iunie. cu cireşe, altfel nu! 😳
textul în sine este o poveste despre timpul care trece, alternează în noi. psi este în realitatea celor 2… ani ai ei un copil… un copil ce priveşte lumea cu ochii mari, însetaţi. frumosul încă mă doare…
şi în schimbul urării am să te servesc cu îngheţată. cum de care? de cireşe, nu ţi-am spus deja?
Psi, da’ ce frumos va mai aflati voi, vorbind unii cu altii 🙂
Pentru ca azi e de musai sa fiu om mare, eu zic asa : voi jucati-va linistiti si ma ocup eu de inghetata. Si poate imi iese si un parfait de cirese si migdale, o nebunie de arome. Cand e gata, va chem in casa la papat, asa lacomicios cum mananca copiii. Si eu tare o sa mai zambesc, vazandu-va 🙂
Psipsina….ma bucur sa te citesc…suflet si stil…
1 iunie a trecut….dar tot iti spun LA MULTI ANI!! cu cirese de la Lotusull cu cirese de la mine….pot sa-ti fac osalata de fructe?…accepti si alte fructe in afara de cirese:)
sa fii si tinara si in virsta si copil….important este cum trecem prin aceste faze…
lotusull….papilele mele gustative sunt in revolutie….auzi ce vrea sa faca lotusull!..si io si io si io vreau:)
lotusull, la joacă şi cuvânt vin cu mare drag. oamenii se găsesc pentru că vor, nu-i aşa? 🙂 şi o să fiu atentă pe când ne strigi să vin repede la îngheţată. ce aromeee!
dana, eu îţi mulţumesc că m-ai citit. accept daruri de fructe şi dau la schimb poveşti. e bine aşa?
Psi,
E bine cu povesti…e bine cu cirese…e bine cu sufletele calde…
zimbet cald de vara torida 🙂
apa..apa…apa….te rog sa nu-mi vinzi cravate…ca mor!!!:) stii bancul?
o seara faina!!!!
dana, nu, nu ştiu bancul! 🙁
eu îţi urez deja noapte bună… caq toate pisicile apar târziu, pe răcoare
hello..
de fapt ti-am zis bancul…is luda..oricum:
un tip in desert, striga disperat “apa, apa, apa” apare un tip tras la patru ace: “am de vinzare cravate, ce culoare doriti: albastra, rosie, galbena”
eeeeee…aseara inainte de rapaiala…vai ce furtuna a fost….imi venea sa strig apaaaaa!!!! desi bausem 2l…
azi e din nou canicula….vreau sa vina toamna…si cind vine toamna vreau iar vara…canuta om sucit:)
sa ai o zi frumaoasa!!!
am venit pe seară… ziua a fost aşa şi aşa, dana, dar îţi mulţumesc de gând. şi de banc. este cald şi eu suport greu căldura, însă nu vreau alt anotimp. 🙂